anemia

română

Etimologie

Din franceză (s')anémier.

Pronunție

• AFI: /a.ne.mi'a/

Verb

Conjugarea verbului (se) anemia
Infinitiv	a (se) anemia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) anemiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) anemieze
Participiu	anemiat
Conjugare	I

1. (v.refl. tranz.) a ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei.

Cuvinte derivate

• anemiat
• anemiere

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• emanai
• mâneai
• năimea
• nămeai

Referințe

• DEX '98 via DEX online