anemia

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză (s')anémier.

Pronunție

  • AFI: /a.ne.mi'a/


Verb


Conjugarea verbului
(se) anemia
Infinitiv a (se) anemia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) anemiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) anemieze
Participiu anemiat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) a ajunge sau a faceajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe