emana

română

Etimologie

Din franceză émaner < latină emanare.

Pronunție

• AFI: /e.ma'na/

Verb

Conjugarea verbului emana
Infinitiv	a emana
Indicativ prezent pers. 1 sg.	eman
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să emane
Participiu	emanat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a emite, a degaja, a împrăștia un gaz, vapori, un miros etc.; a exala.
2. (v.intranz.) a proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea.

Cuvinte derivate

• emanare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amâne
• mânea
• nămea

Referințe

• DEX '98 via DEX online