anfeuern

De la Wikționar, dicționarul liber

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din an + feuern.

Pronunție

  • AFI: /'anˌfɔɪ̯ɐn/


Verb


Conjugarea verbului
anfeuern
Infinitiv anfeuern
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
feuerst an
feuert an
Indicativ imperfect feuerte an
Participiu perfect angefeuert
Verb auxiliar haben
  1. a încuraja, a îmbărbăta
    Die Fans feuern ihre Mannschaft an, in der Hoffnung, dass Tore fallen.
  2. a aprinde, a da foc la

Referințe