încuraja

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în- + curaj (după franceză encourager).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ku.ra'ʒa/


Verb


Conjugarea verbului
încuraja
Infinitiv a încuraja
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
încurajez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să încurajeze
Participiu încurajat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a da curaj; a îmbărbăta.
  2. (v.tranz.) a sprijini, a stimula.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe