anneau

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie anneau, care provine din franceză veche anel < latină ānellus, forma de diminutiv pentru ānus („cerc”).

Înrudit cu catalană anell, italiană anello, occitană anèl, portugheză anel, elo, română inel și spaniolă anillo.

Pronunție


Substantiv

anneau m., anneaux pl.

  1. inel
    Passer une corde, un ruban dans un anneau.
  2. (spec.) inel, verighetă
  3. (geom.; p.ext.) cerc
  4. (astron.) inel
    La sonde Cassini-Huygens s’est approchée au plus près de Saturne, a survolé et traversé ses anneaux.
  5. (sport; în gimnastică) inele
  6. (în jonglerie) inel
  7. (mar.) ochi de parâmă

Sinonime

Cuvinte derivate

Omofone

Locuțiuni

Referințe