ant

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Ant, ANT, ant-, -ant, ânt, ānt, ȧnt

catalană

(català)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ant m.

  1. elan





engleză

(English)

Variante

Etimologie

Din engleza medie amte, amete, care provine din engleza veche ǣmete < proto-germanică *ēmaitijǭ („furnică”, literalmente „ceva care mușcă”); compus din proto-germanică *ē- („depărtat, desprins”) + *maitaną („a tăia”).

Înrudit cu germană Ameise și Emse. Confer și emmet.

Pronunție

  • AFI: /ænt/
  • AFI: /ɛənt/ (SUA)


Substantiv

ant, pl. ants

  1. (entom.) furnică
    The trail of crumbs attracted ants.
  2. (Internet) robot de căutare

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Omofone

  • aunt (în unele dialecte americane)

Expresii


Verb


Conjugarea verbului
to ant
Infinitiv to ant
Prezent simplu
pers. 3 sg.
ants
Trecut simplu anted
Participiu trecut anted
Participiu prezent anting
  1. (ornit.) a freca insecte, în special furnici, pe corp, contra paraziților sau pentru a curăța penele

Anagrame

Referințe