antecedență
română
Etimologie
Din franceză antécédence.
Pronunție
- AFI: /an.te.ʧe'den.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului antecedență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | antecedență | antecedențe |
| Articulat | antecedența | antecedențele |
| Genitiv-Dativ | antecedenței | antecedențelor |
| Vocativ | antecedență | antecedențelor |
- faptul de a fi antecedent; anterioritate.
- fenomen prin care un râu își păstrează traseul cursului său, indiferent de deformările provocate de fenomenele tectonice.
- (rar) precădere, preferință.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online