anuitate

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză annuité.

Pronunție

  • AFI: /a.nu.i'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
anuitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ anuitate anuități
Articulat anuitatea anuitățile
Genitiv-Dativ anuității anuităților
Vocativ anuitate anuităților
  1. sumă de bani (incluzând o parte din capital și dobânda corespunzătoare) care se plătește periodic (de obicei anual) spre a rambursa un capital sau o datorie.


Traduceri

Anagrame

Referințe