anură

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză anures.

Pronunție

  • AFI: /a'nu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
anură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ anură anure
Articulat anura anurele
Genitiv-Dativ anurei anurelor
Vocativ anură anurelor
  1. (la pl.) ordin de amfibieni lipsiți de coadă în stadiul de adult, cu membrele adaptate pentru salt; (și la sg.) animal din acest ordin.


Traduceri

Anagrame

Referințe