anură

română

Din franceză anures.

Declinarea substantivului anură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	anură	anure
Articulat	anura	anurele
Genitiv-Dativ	anurei	anurelor
Vocativ	anură	anurelor

(la pl.) ordin de amfibieni lipsiți de coadă în stadiul de adult, cu membrele adaptate pentru salt; (și la sg.) animal din acest ordin.