anură
Etimologie
Din franceză anures.
Pronunție
- AFI: /a'nu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului anură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | anură | anure |
| Articulat | anura | anurele |
| Genitiv-Dativ | anurei | anurelor |
| Vocativ | anură | anurelor |
- (la pl.) ordin de amfibieni lipsiți de coadă în stadiul de adult, cu membrele adaptate pentru salt; (și la sg.) animal din acest ordin.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online