nara

Vezi și : Nara, nára, nära, närä, närå, nåra, nară, NARA, нара

română

Etimologie

Din latină narrare. Confer italiană narrare, franceză narrer.

Pronunție

• AFI: /naˈra/

Verb

Conjugarea verbului nara
Infinitiv	a nara
Indicativ prezent pers. 1 sg.	narez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să nareze
Participiu	narat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a relata într-o succesiune logică și într-o formă anumită; a povesti; a istorisi.

Sinonime

• povesti

Cuvinte derivate

• narare
• narativ
• narator
• narațiune, narație

Traduceri

a povesti, a istorisi

afrikaans: verhaal (Afrikaans) arabă: حكى (ħákā) (العربية) catalană: narrar (català) cehă: vyprávět (čeština) chineză: 讲述 (jiǎngshù) (中文) coreeană: 말하다 (malhada) (한국어) daneză: fortælle (dansk) engleză: narrate (English) esperanto: rakonti (Esperanto) finlandeză: kertoa (suomi) franceză: raconter (français), narrer (français) germană: erzählen (Deutsch)

italiană: narrare (italiano) japoneză: 物語る (ものがたる, monogataru) (日本語) latină: narrare (Latina) maghiară: elbeszél (magyar), elmond (magyar) norvegiană: fortelle (norsk) neerlandeză: verhalen (Nederlands) poloneză: opowiadać (polski) portugheză: narrar (português) rusă: рассказывать (rasskázyvat’) (русский) spaniolă: narrar (español), contar (español) suedeză: berätta (svenska) turcă: anlatmak (Türkçe)

Etimologie

Din nară.

Pronunție

• AFI: /ˈna.ra/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru nară.

Referințe

• DEX online

---

indoneziană

(Bahasa Indonesia)

Etimologie

Din sanscrită

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

nara

1. bărbat; mascul
2. om

---

sanscrită

(संस्कृतम्)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

nara (नर) m.

1. bărbat; mascul
2. om