nara

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : Nara, nára, nära, närä, närå, nåra, nară, NARA, нара

română

Etimologie

Din latină narrare. Confer italiană narrare, franceză narrer.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
nara
Infinitiv a nara
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
narez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să nareze
Participiu narat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a relata într-o succesiune logică și într-o formă anumită; a povesti; a istorisi.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din nară.

Pronunție


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru nară.

Referințe





indoneziană

(Bahasa Indonesia)

Etimologie

Din sanscrită

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

nara

  1. bărbat; mascul
  2. om





sanscrită

(संस्कृतम्)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

nara (नर) m.

  1. bărbat; mascul
  2. om