apartenență
Etimologie
Din franceză appartenance.
Pronunție
- AFI: /a.par.te'nen.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului apartenență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | apartenență | apartenențe |
| Articulat | apartenența | apartenențele |
| Genitiv-Dativ | apartenenței | apartenențelor |
| Vocativ | apartenență | apartenențelor |
- faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva; proprietatea de a fi un element al unui ansamblu.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online