apocopă
română
Etimologie
Din franceză apocope < latină apocopa.
Pronunție
- AFI: /a.po'ko.pə/
Substantiv
| Declinarea substantivului apocopă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | apocopă | apocope |
| Articulat | apocopa | apocopele |
| Genitiv-Dativ | apocopei | apocopelor |
| Vocativ | apocopă | apocopelor |
- (fenomen fonetic care constă în) dispariția unui sunet sau a unui grup de sunete de la sfârșitul unui cuvânt.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online