apostrofa

română

Etimologie

Din franceză apostropher.

Pronunție

• AFI: /a.pos.tro'fa/

Verb

Conjugarea verbului apostrofa
Infinitiv	a apostrofa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	apostrofez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să apostrofeze
Participiu	apostrofat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a adresa cuiva o mustrare (violentă), a mustra pe cineva (cu ton aspru).

Cuvinte derivate

• apostrofare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online