apostrofa

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză apostropher.

Pronunție

  • AFI: /a.pos.tro'fa/


Verb


Conjugarea verbului
apostrofa
Infinitiv a apostrofa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
apostrofez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să apostrofeze
Participiu apostrofat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a adresa cuiva o mustrare (violentă), a mustra pe cineva (cu ton aspru).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe