mustrare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) mustra.

Pronunție

  • AFI: /mus'tra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
mustrare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mustrare mustrări
Articulat mustrarea mustrările
Dativ-Genitiv mustrării mustrărilor
Vocativ mustrare mustrărilor
  1. acțiunea de a (se) mustra și rezultatul ei; dojană.
  2. sancțiune disciplinară care constă în notificarea scrisă făcută unui angajat care nu și-a îndeplinit obligațiile de serviciu și căruia i se recomandă să ia măsuri de îndreptare.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe