apotemă
română
Etimologie
Din franceză apothème.
Pronunție
- AFI: /a.po'te.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului apotemă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | apotemă | apoteme |
| Articulat | apotema | apotemele |
| Genitiv-Dativ | apotemei | apotemelor |
| Vocativ | apotemă | apotemelor |
- perpendiculară dusă din centrul unui poligon regulat pe mijlocul oricăreia dintre laturile sale.
- dreaptă dusă din vârful unei piramide regulate pe mijlocul oricăreia dintre laturile bazei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online