apreta

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză apprêter.

Pronunție

  • AFI: /a.pre'ta/


Verb


Conjugarea verbului
apreta
Infinitiv a apreta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
apretez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să apreteze
Participiu apretat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a aplica un apret, a trata cu apret; a scrobi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe