aplica

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză appliquer < latină applicare.

Pronunție

  • AFI: /a.pli'ka/


Verb


Conjugarea verbului
aplica
Infinitiv a aplica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
aplic
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să aplice
Participiu aplicat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun.
    A aplica un sigiliu.
  2. a pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra.
    A aplica un procedeu.
    A aplica un tratament.
  3. a raporta un principiu general la un caz concret, particular.

Sinonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe