apret

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză apprêt.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
apret
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ apret apreturi
Articulat apretul apreturile
Genitiv-Dativ apretului apreturilor
Vocativ apretule apreturilor
  1. substanță cu care se tratează țesăturile sau fibrele textile pentru a le da asprime, rigiditate, luciu, pentru a le face impermeabile, neșifonabile etc.; scrobeală.
  2. substanță care se aplică pe suprafața pieilor în timpul operației de finisare a tăbăcirii, în vederea formării unui strat de protecție și de lustru.
  3. faptul de a fi apretat.


Traduceri

Anagrame

Referințe