arcă

română

Etimologie

Din italiană < latină arca.

Pronunție

• AFI: /'ar.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului arcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	arcă	arce
Articulat	arca	arcele
Genitiv-Dativ	arcei	arcelor
Vocativ	arcă	arcelor

1. (rar) corabie.

Cuvinte compuse

• arca lui Noe

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acar
• arac
• acra
• cară

Referințe

• DEX '98 via DEX online