arima

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză arrimer.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
arima
Infinitiv a arima
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
arimez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să arimeze
Participiu arimat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a repartiza și a fixa încărcătura la bordul unei nave sau aeronave pentru a obține menținerea echilibrului normal al acestora.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe