armonică

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din germană (Zieh) harmonika, italiană armonica.

Pronunție

  • AFI: /ar'mo.ni.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
armonică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ armonică armonici
Articulat armonica armonicile
Genitiv-Dativ armonicii armonicilor
Vocativ armonică armonicilor
  1. acordeon de dimensiuni mai reduse, acționat prin intermediul butoanelor; (reg.) armonie.

Cuvinte compuse

Expresii

  • A (se) face armonică = a (se) turti


Traduceri


Etimologie

Din armonic.

Pronunție

  • AFI: /ar'mo.ni.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
armonică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ armonică armonici
Articulat armonica armonicile
Genitiv-Dativ armonicii armonicilor
Vocativ armonică armonicilor
  1. (fiz.) vibrație care însoțește vibrația fundamentală de același tip și care se produce cu o frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței vibrației fundamentale.


Traduceri

Anagrame

Referințe