armonograf
română
Etimologie
Din franceză harmonographe.
Pronunție
- AFI: /ar.mo.no'graf/
Substantiv
| Declinarea substantivului armonograf | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | armonograf | armonografe |
| Articulat | armonograful | armonografele |
| Genitiv-Dativ | armonografului | armonografelor |
| Vocativ | armonografule | armonografelor |
- aparat mecanic cu ajutorul căruia se pot obține serii de curbe cu aspect grafic plăcut, armonios, inedit.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online