mecanic

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină mechanica, italiană meccanica, germană Mechanik, franceză mécanique, cu unele sensuri din latină mechanicus, italiană meccanico, franceză mécanique, germană Mechaniker.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv


Declinarea adjectivului
mecanic
Singular Plural
Masculin mecanic mecanici
Feminin mecanică mecanice
Neutru mecanic mecanice
  1. care aparține mecanicii, privitor la mecanică, de mecanică.
  2. (și adv.) care este pus în mișcare de o mașină sau de un mecanism; care se face cu ajutorul mașinilor sau al mecanismelor; mecanizat.
  3. (și adv.) care se realizează fără participarea conștiinței, a voinței; mașinal, automat.
  4. (și adv.) care aplică o teză, o teorie, o dispoziție etc. fără a ține seama de specificul concret sau individual al situației, fenomenului, cazului respectiv; simplist, schematic, rigid, dogmatic.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
mecanic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mecanic mecanici
Articulat mecanicul mecanicii
Dativ-Genitiv mecanicului mecanicilor
Vocativ mecanicule mecanicilor
  1. specialist în mecanică.
  2. persoană care efectuează operații de montaj, de reparare sau de întreținere a utilajelor, mașinilor și aparatelor.
  3. persoană care supraveghează sau conduce un vehicul sau un motor, cu instalațiile anexe; mașinist.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe