mecanic
Etimologie
Din latină mechanica, italiană meccanica, germană Mechanik, franceză mécanique, cu unele sensuri din latină mechanicus, italiană meccanico, franceză mécanique, germană Mechaniker.
Pronunție
- AFI: /meˈka.nik/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului mecanic | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | mecanic | mecanici |
| Feminin | mecanică | mecanice |
| Neutru | mecanic | mecanice |
- care aparține mecanicii, privitor la mecanică, de mecanică.
- (și adv.) care este pus în mișcare de o mașină sau de un mecanism; care se face cu ajutorul mașinilor sau al mecanismelor; mecanizat.
- (și adv.) care se realizează fără participarea conștiinței, a voinței; mașinal, automat.
- (și adv.) care aplică o teză, o teorie, o dispoziție etc. fără a ține seama de specificul concret sau individual al situației, fenomenului, cazului respectiv; simplist, schematic, rigid, dogmatic.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului mecanic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mecanic | mecanici |
| Articulat | mecanicul | mecanicii |
| Genitiv-Dativ | mecanicului | mecanicilor |
| Vocativ | mecanicule | mecanicilor |
- specialist în mecanică.
- persoană care efectuează operații de montaj, de reparare sau de întreținere a utilajelor, mașinilor și aparatelor.
- persoană care supraveghează sau conduce un vehicul sau un motor, cu instalațiile anexe; mașinist.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online