arnăuțime

română

Etimologie

Din arnăut + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /ar.nə.uˈʦi.me/

Substantiv

Declinarea substantivului arnăuțime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	arnăuțime	invariabil
Articulat	arnăuțimea	invariabil
Genitiv-Dativ	arnăuțimii	invariabil
Vocativ	arnăuțime	invariabil

1. mulțime de arnăuți, totalitatea arnăuților.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amăruntei
• mărunțeai

Referințe

• DEX '98 via DEX online