mărunți

română

Etimologie

Din mărunt.

Pronunție

• AFI: /mə.run'ʦi/

Verb

Conjugarea verbului mărunți
Infinitiv	a mărunți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mărunțesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să mărunțească
Participiu	mărunțit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a tăia, a fărâmița, a rupe, a împărți, a sfărâma în bucăți mici; a pisa.

Cuvinte derivate

• mărunțire
• mărunțit

Locuțiuni

• (loc.adv.) Pe mărunțite = cu mișcări scurte și repezi.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• rutinam

Referințe

• DEX '98 via DEX online