mărunți

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din mărunt.

Pronunție

  • AFI: /mə.run'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
mărunți
Infinitiv a mărunți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mărunțesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să mărunțească
Participiu mărunțit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a tăia, a fărâmița, a rupe, a împărți, a sfărâma în bucăți mici; a pisa.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe