aromat

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) aromatŭ, neogreacă αρομα (ároma), αρωματοσ (arómatos), (modern și) franceză aromate.

Pronunție

  • AFI: /a.ro'mat/


Substantiv


Declinarea substantivului
aromat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ aromat aromate
Articulat aromatul aromatele
Dativ-Genitiv aromatului aromatelor
Vocativ aromatule aromatelor
  1. (rar) mirodenie.


Traduceri

Etimologie

Din aromă + sufixul -at.

Adjectiv


Declinarea adjectivului
aromat
Singular Plural
Masculin aromat aromați
Feminin aromată aromate
Neutru aromat aromate
  1. care are aromă, cu aromă; aromatic, binemirositor, parfumat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe