aromă

română

Etimologie

Din franceză arôme < latină aroma.

Pronunție

• AFI: /a'ro.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului aromă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	aromă	arome
Articulat	aroma	aromele
Genitiv-Dativ	aromei	aromelor
Vocativ	aromă	aromelor

1. emanație a unor substanțe plăcut mirositoare (și cu gust plăcut); miros tare și plăcut; mireasmă, parfum.
2. substanță care dă unui produs miros sau gust plăcut.

Cuvinte derivate

• aromat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amaro
• aramo
• moară

Referințe

• DEX '98 via DEX online