aromă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză arôme < latină aroma.

Pronunție

  • AFI: /a'ro.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
aromă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ aromă arome
Articulat aroma aromele
Dativ-Genitiv aromei aromelor
Vocativ aromă aromelor
  1. emanație a unor substanțe plăcut mirositoare (și cu gust plăcut); miros tare și plăcut; mireasmă, parfum.
  2. substanță care dă unui produs miros sau gust plăcut.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe