arrotino
Aspect
(italiano)
Etimologie
Din verbul arrotare („a ascuți cuțitul, a șlefui”).
Pronunție
- AFI: /arroˈtino/
Substantiv
arrotino m., arrotini pl.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Etimologie
Din arrotare.
Verb
- forma de persoana a III-a plural la prezent indicativ pentru arrotare.
- forma de persoana a III-a plural la imperativ pentru arrotare.