ascuți
Aspect
Etimologie
Din latină *excōtῑre, de la cōs, cotem (Pușcariu 140; REW 2275; confer Densusianu, Rom., XXXIII, 274), Confer cuțit, cute.
Este posibil ca în evoluția lui să fi survenit o încrucișare cu latină acutiāre (> italiană aguzzare, v. provensală, v. portugheză agusar, franceză aiguiser, catalană aguar, spaniolă aguzar, confer REW 134), cum presupune DAR, cu toate că semantismul se explică suficient prin prima ipoteză; confer sensurile „a face mai tăios” și „a face vârf”, reunite și în spaniolă aguzar, afilar. Candrea-Dens., 99, și Candrea presupun un latină *exacūtῑre, plecând de la exacūtus.
Pronunție
- AFI: /as.ku'ʦi/
Verb
Conjugarea verbului (se) ascuți | |
Infinitiv | a (se) ascuți |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) ascut |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) ascută |
Participiu | ascuțit |
Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a face mai tăioasă lama unei arme sau a unei unelte de tăiat.
- Ascut cuțitul.
- a face unui obiect vârf (înțepător).
- Ascute un creion.
- Ascuțisem un bețișor.
- (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) face mai ager, mai pătrunzător.
- a (se) intensifica, a (se) înteți.
Sinonime
- 1: (Mold. și Transilv.) toci
- 2: trage
- 3: pițigăia
- 4: agrava, amplifica, crește, intensifica, înteți, mări
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- A-și ascuți urechile = a deveni foarte atent; a-și încorda auzul
Traduceri
a face să devină (mai) ascuțit
a face unui obiect vârf
|