asentiment
română
Etimologie
Din franceză assentiment.
Pronunție
- AFI: /a.sen.ti'ment/
Substantiv
| Declinarea substantivului asentiment | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | asentiment | asentimente |
| Articulat | asentimentul | asentimentele |
| Genitiv-Dativ | asentimentului | asentimentelor |
| Vocativ | ' | ' |
- act prin care cineva aderă în mod voluntar la o opinie, la o poziție sau acceptă o propunere; învoire; consimțământ.
Traduceri
Traduceri