atestat

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Attestat.

Pronunție

  • AFI: /a.tes'tat/


Substantiv


Declinarea substantivului
atestat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ atestat atestate
Articulat atestatul atestatele
Genitiv-Dativ atestatului atestatelor
Vocativ atestatule atestatelor
  1. act prin care se atestă ceva (mai ales certificat sau diplomă de studii).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe