aură

română

Etimologie

Din latină aura.

Pronunție

• AFI: /ˈa.u.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului aură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	aură	invariabil
Articulat	aura	invariabil
Genitiv-Dativ	aurei	invariabil
Vocativ	aură	invariabil

1. (livr.; adesea fig.) nimb, aureolă.
2. (med.) stare specifică premergătoare crizei de epilepsie.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arau

Referințe

• DEX '98 via DEX online