autodistruge

română

Etimologie

Din auto- + a distruge.

Pronunție

• AFI: /a.u.to.disˈtru.ʤe/

Verb

Conjugarea verbului (se) autodistruge
Infinitiv	a (se) autodistruge
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) autodistrug
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) autodistrugă
Participiu	autodistrus
Conjugare	III

1. (v.refl.) a se distruge prin hotărâre proprie sau de la sine.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online