hotărâre
Etimologie
Din a hotărî.
Pronunție
- AFI: /ho.tə'rɨ.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului hotărâre | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hotărâre | hotărâri |
| Articulat | hotărârea | hotărârile |
| Genitiv-Dativ | hotărârii | hotărârilor |
| Vocativ | hotărâre | hotărârilor |
- faptul de a (se) hotărî; fermitate în conduită, în atitudinea cuiva; ceea ce hotărăște cineva; decizie.
- dispoziție a unei autorități.
- sentință judecătorească.
- act adoptat de organele de conducere ale unor organizații, partide etc. în urma unor dezbateri și a aprobării date de majoritatea membrilor prezenți.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adj.) (rar) De hotărâre = ferm, neșovăitor.
- (loc.adv.) Cu hotărâre sau cu toată hotărârea = în mod hotărât, fără șovăială.
- Cu hotărâre = fără îndoială, sigur.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online