hotărâre

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a hotărî.

Pronunție

  • AFI: /ho.tə'rɨ.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
hotărâre
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hotărâre hotărâri
Articulat hotărârea hotărârile
Dativ-Genitiv hotărârii hotărârilor
Vocativ hotărâre hotărârilor
  1. faptul de a (se) hotărî; fermitate în conduită, în atitudinea cuiva; ceea ce hotărăște cineva; decizie.
  2. dispoziție a unei autorități.
  3. sentință judecătorească.
  4. act adoptat de organele de conducere ale unor organizații, partide etc. în urma unor dezbateri și a aprobării date de majoritatea membrilor prezenți.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe