autofecundare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din auto- + fecundare (după franceză autofécondation).

Pronunție

  • AFI: /a.u.to.fe.kun'da.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
autofecundare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ autofecundare autofecundări
Articulat autofecundarea autofecundările
Dativ-Genitiv autofecundării autofecundărilor
Vocativ autofecundare autofecundărilor
  1. (la unele plante și specii inferioare de animale) fecundare rezultată în urma unirii a două elemente sexuale provenite de la unul și același individ.


Traduceri

Referințe