autofecundare
română
Etimologie
Din auto- + fecundare (după franceză autofécondation).
Pronunție
- AFI: /ˌa.u.to.fe.kunˈda.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului autofecundare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | autofecundare | autofecundări |
| Articulat | autofecundarea | autofecundările |
| Genitiv-Dativ | autofecundării | autofecundărilor |
| Vocativ | autofecundare | autofecundărilor |
- (la unele plante și specii inferioare de animale) fecundare rezultată în urma unirii a două elemente sexuale provenite de la unul și același individ.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online