automulțumire
Etimologie
Pronunție
- AFI: /a.u.to.mul.ʦu'mi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului automulțumire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | automulțumire | automulțumiri |
| Articulat | automulțumirea | automulțumirile |
| Genitiv-Dativ | automulțumirii | automulțumirilor |
| Vocativ | automulțumire | automulțumirilor |
- satisfacție de sine (nu întotdeauna justificată) la care ajunge cineva, adesea fără a aștepta aprecierile celorlalți; autoîncântare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online