mulțumire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din a mulțumi.

Pronunție

  • AFI: /mul.ʦu'mi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
mulțumire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mulțumire mulțumiri
Articulat mulțumirea mulțumirile
Dativ-Genitiv mulțumirii mulțumirilor
Vocativ mulțumire mulțumirilor
  1. acțiunea de a (se) mulțumi; exprimare a recunoștinței; răsplătire.
  2. satisfacție, plăcere, bucurie, fericire, mulțumită; cuvânt, gest prin care se mulțumește cuiva pentru ceva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe