satisfacție
Variante
- (înv.) satisfacțiune
Etimologie
Din franceză satisfaction < latină satisfactio, -onis.
Pronunție
- AFI: /sa.tis'fak.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului satisfacție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | satisfacție | satisfacții |
| Articulat | satisfacția | satisfacțiile |
| Genitiv-Dativ | satisfacției | satisfacțiilor |
| Vocativ | ' | ' |
- sentiment de mulțumire, de plăcere.
- ceea ce produce mulțumire; motiv, prilej de a fi satisfăcut.
- Am cel puțin satisfacția că...
- act prin care cineva repară o ofensă adusă cuiva; act prin care cineva obține sau dă cuiva ceea ce pretinde, dorește sau i se cuvine.
Sinonime
- 1-2: bucurie, mulțumire, (rar) satisfacere
- 3: împlinire, îndeplinire, realizare, satisfacere
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- A cere (sau a da) satisfacție = a) a cere de la cineva (sau a da cuiva) dreptate, a cere să i se dea (sau a-i da cuiva) câștig de cauză; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel
Traduceri
sentiment de mulțumire, de plăcere