înavuți

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în- + avut (după a îmbogăți).

Pronunție

  • AFI: /ɨ.na.vu'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) înavuți
Infinitiv a (se) înavuți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) înavuțesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) înavuțească
Participiu înavuțit
Conjugare IV
  1. (v.refl. tranz.) a (se) îmbogăți.


Traduceri

Anagrame

Referințe