înavuți

română

Etimologie

Din în- + avut (după a îmbogăți).

Pronunție

• AFI: /ɨ.na.vu'ʦi/

Verb

Conjugarea verbului (se) înavuți
Infinitiv	a (se) înavuți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) înavuțesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) înavuțească
Participiu	înavuțit
Conjugare	IV

1. (v.refl. tranz.) a (se) îmbogăți.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• invitau

Referințe

• DEX '98 via DEX online