habitus

română

Etimologie

Din latină habitus.

Pronunție

• AFI: /ˈha.bi.tus/

Substantiv

Declinarea substantivului habitus
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	habitus	invariabil
Articulat	habitusul	invariabil
Genitiv-Dativ	habitusului	invariabil
Vocativ	habitusule	invariabil

1. aspect fizic exterior al unui individ, capabil să prezinte indicații asupra stării de sănătate a individului respectiv.
2. aspect exterior specific pe care îl capătă cristalele prin dezvoltarea diferită a fețelor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via dexonline