bălăcări

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din sârbocroată balakati.

Pronunție

  • AFI: /bə.lə.kə'ri/


Verb


Conjugarea verbului
bălăcări
Infinitiv a bălăcări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
bălăcăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să bălăcărească
Participiu bălăcărit
Conjugare IV
  1. (v.refl. intranz.) (rar) a (se) bălăci.
  2. (v.refl. recipr. tranz.) (fig.) (fam.) a (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe