băloșire
română
Etimologie
Din a (se) băloși.
Pronunție
- AFI: /bə.lo'ʃi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului băloșire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | băloșire | băloșiri |
| Articulat | băloșirea | băloșirile |
| Genitiv-Dativ | băloșirii | băloșirilor |
| Vocativ | băloșire | băloșirilor |
- faptul de a se băloși; (în special) boală a unor vinuri care se tulbură, devin vâscoase și se întind ca uleiul.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online