bănuire
română
Etimologie
Din a bănui.
Pronunție
- AFI: /bə.nuˈi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului bănuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bănuire | bănuiri |
| Articulat | bănuirea | bănuirile |
| Genitiv-Dativ | bănuirii | bănuirilor |
| Vocativ | bănuire | bănuirilor |
- (rar) acțiune de a bănui și rezultatul ei; bănuială.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online