bătrână

română

Etimologie

Din bătrân.

Pronunție

• AFI: /bə'trɨ.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului bătrână
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bătrână	bătrâne
Articulat	bătrâna	bătrânele
Genitiv-Dativ	bătrânei	bătrânelor
Vocativ	bătrâno	bătrânelor

1. persoană în vârstă înaintată.
2. (fam.) mamă.

Cuvinte compuse

• fată bătrână

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online