bacalaureată

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bacalaureat.

Pronunție

  • AFI: /ba.ka.la.u.reˈa.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bacalaureată
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bacalaureată bacalaureate
Articulat bacalaureata bacalaureatele
Genitiv-Dativ bacalaureatei bacalaureatelor
Vocativ bacalaureato bacalaureatelor
  1. persoană care a promovat examenul de bacalaureat.


Traduceri

Referințe