bacalaureat

română

Etimologie

Din franceză baccalauréat.

Pronunție

• AFI: /ba.ka.la.u.reˈat/

Substantiv

Declinarea substantivului bacalaureat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bacalaureat	bacalaureate
Articulat	bacalaureatul	bacalaureatele
Genitiv-Dativ	bacalaureatului	bacalaureatelor
Vocativ	bacalaureatule	bacalaureatelor

1. examen general pentru absolvenții liceului, a cărui promovare dă dreptul la înscrierea într-o instituție de învățământ superior.
2. titlu obținut în urma acestui examen.

Cuvinte derivate

• bacalaureată

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului bacalaureat
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bacalaureat	bacalaureați
Articulat	bacalaureatul	bacalaureații
Genitiv-Dativ	bacalaureatului	bacalaureaților
Vocativ	bacalaureatule	bacalaureaților

1. persoană care a promovat examenul de bacalaureat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online