bacantă
română
Etimologie
Din franceză bacchante.
Pronunție
- AFI: /ba'kan.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului bacantă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bacantă | bacante |
| Articulat | bacanta | bacantele |
| Genitiv-Dativ | bacantei | bacantelor |
| Vocativ | bacantă | bacantelor |
- (la romani) preoteasă a zeului Bachus; menadă.
- fiecare dintre însoțitoarele zeului Bachus.
- (fig.) femeie destrăbălată.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online