bacantă

română

Etimologie

Din franceză bacchante.

Pronunție

• AFI: /ba'kan.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului bacantă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bacantă	bacante
Articulat	bacanta	bacantele
Genitiv-Dativ	bacantei	bacantelor
Vocativ	bacantă	bacantelor

1. (la romani) preoteasă a zeului Bachus; menadă.
2. fiecare dintre însoțitoarele zeului Bachus.
3. (fig.) femeie destrăbălată.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online