destrăbălat

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din verbul a destrăbăla.

Pronunție

  • AFI: /des.trə.bəˈlat/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
destrăbălat
Singular Plural
Masculin destrăbălat destrăbălați
Feminin destrăbălată destrăbălate
Neutru destrăbălat destrăbălate
  1. care duce o viață imorală; desfrânat.
  2. (despre purtarea, ținuta oamenilor) care denotă imoralitate, plin de imoralitate; dezmățat.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
destrăbălat
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ destrăbălat destrăbălați
Articulat destrăbălatul destrăbălații
Genitiv-Dativ destrăbălatului destrăbălaților
Vocativ destrăbălatule destrăbălaților
  1. persoană desfrânată.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe