bacceli

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din baccea.

Pronunție

  • AFI: /bak.ʧe'li/


Verb


Conjugarea verbului
(se) bacceli
Infinitiv a (se) bacceli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) baccelesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) baccelească
Participiu baccelit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea.
  2. (v.refl.) (fam.) a se îngrășa, a se lăbărța.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe