balamuc

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din nume propriu Malamuc.

Pronunție

  • AFI: /ba.la'muk/


Substantiv


Declinarea substantivului
balamuc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ balamuc balamucuri
Articulat balamucul balamucurile
Genitiv-Dativ balamucului balamucurilor
Vocativ balamucule balamucurilor
  1. clinică pentru alienați mintali; casă de nebuni.
  2. (fig.) gălăgie, dezordine mare.


Traduceri

Anagrame

Referințe