balamuc

română

Etimologie

Din nume propriu Malamuc.

Pronunție

• AFI: /ba.la'muk/

Substantiv

Declinarea substantivului balamuc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	balamuc	balamucuri
Articulat	balamucul	balamucurile
Genitiv-Dativ	balamucului	balamucurilor
Vocativ	balamucule	balamucurilor

1. clinică pentru alienați mintali; casă de nebuni.
2. (fig.) gălăgie, dezordine mare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cambula

Referințe

• DEX '98 via DEX online